Partile ascunse ale istoriei kinetoterapiei

Partile ascunse ale istoriei kinetoterapiei

featured image

scris de Kt. Alexandru Lefter

Acesta este un articol pentru curiosi.

Se crede ca medicii antici ca si Hipocrat si Galenus sunt primii practicieni ai kinetoterapiei, promovand masajul, terapiile manuale si hidroterapia in tratarea pacientilor inca din anul 460 i.e.n.

Dupa dezvoltarea ortopediei in secolul al 18-lea, aparate ca si Gymnasticon au fost create pentru a trata guta si alte afectiuni similare prin exerciitii sistematice ale articulatiilor, asemanatoare cu cele regasite in ceea ce urma sa devina kinetoterapia in viitor.

kinetoterapie

Primul document oficial in care este mentionata kinetoterapia ca si profesie este semnat de catre Per Henrik Ling, „Parintele Gimnasticii Suedeze”, cel ce a intemeiat Institutul Central Regal al Gimnasticii in anul 1813, o institutie dedicata manipularilor, masajului si exercitiului. Chiar si in prezent, cuvantul suedez pentru kinetoterapeut este „sjukgymnast = o persoana implicata in gimnastica pentru cei ce sunt bolnavi”. In anul 1887, kinetoterapeutii primeau recunoasterea oficiala din partea Consiliului National de Sanatate al Suediei.

Alte tari au urmat curand dupa aceasta atestare. In anul 1894 patru asistente medicale din Marea Britanie au fondat Societatea Kinetoterapeutilor. Scoala de kinetoterapie din cadrul Univ. din Otago a fost intemeiata in 1913, iar Colegiul Reed din Portland, USA in 1914, ambele garantand absolventilor titlul de „Ajutor de reconstructie (reabilitarea omului)”.

Poliomelita

Kinetoterapia moderna a fost fondata in Marea Britanie spre finele secolului al 19-lea. Imediat dupa, chirurgii americani au inceput sa trateze copii cu dizabilitati si au angajat personal educat in recuperare medicala, masaj si exercitii. Aceste tratamente au fost promovate intens in perioada crizei de Poliomelita din 1916. Pe durata Primului Razboi Mondial, femeile au fost recrutate pentru a lucra cu soldatii raniti ce aveau nevoie de restaurarea functiei de miscare pierdute, astfel kinetoterapia ca si profesie a fost institutionalizata. In Canada, kinetoterapia ca si profesie a inceput sa fie practicata chiar inainte de sfarsitul razboiului, atunci cand a devenit foarte evident ca era necesara o forma de reabilitare fizica a soldatilor raniti intorsi din lupta.

Primul studiu din kinetoterapie apare in Statele Unite ale Americii in anul 1921 si a fost intitulat „Evaluarea kinetoterapiei”. In acelasi an, Mary McMillan a organizat Asociatia Kinetoterapiei (astazi denumita Asociatia Americana de Kinetoterapie/Fizioterapie sau American Physical Therapy Association).

In anii ´40 kinetoterapia era in mare parte sustinuta prin exercitii, masaj si tractiuni, abia la inceputul anilor ´50 incepandu-se practicarea manipularilor vertebrale si articulare. La finalul acelei decade, meseria de kinetoterapeut a inceput sa se desfasoare si inafara mediului spitalicesc, astfel kinetoterapia fiind practicata in cadrul clinicilor de ortopedie, scoli, centre de batrani, universitati si centre medicale generale.

Conceptul de specializare a fost adus in kinetoterapie in anul 1974, moment din care toti cei implicati in procesul de reabilitare a pacientului au fost repartizati pe arii de expertiza ca si neurologie, pediatrie sau geriatrie. Prima specializare inregistrata a fost ortopedia. Acesta este considerat momentul definitoriu pentru ceea ce este astazi kinetoterapia moderna.

Continutul articolului poate fi preluat doar cu mentionarea sursei: www.topkineto.ro