Prietenul topkineto, maratonistul montan, alpinistul si patriotul Doru Munteanu si-a deschis sufletul si ne-a vorbit cu sclipire in ochi despre pasiunea vietii sale, MUNTELE. Este familist convins, a devenit recent tatic de fata si asteapta cu nerabdare sa strabata traseele montane si sa cucereasca cele mai inalte varfuri alaturi de fiica sa.
Doru are vise mai inalte decat varfurile muntoase pe care isi doreste sa ajunga si se antreneaza intens pentru a le implini. O fire modesta si spirituala, alpinistul ne-a spus ca pe munte, mai mult decat in viata, trebuie sa stii cand sa te opresti.
Ce inseamna pentru tine muntele?
Anul trecut, prin primavara, m-a intrebat o prietena "ai fost vreodata fericit?" si i-am raspuns "da, pe munte!". Pe munte sunt fericit, acolo mi-am gasit eu fericirea... si ca sa ma simt mai aproape de Dumnezeu, tot pe munte ma duc.
Cum s-a nascut pasiunea ta pentru munte si pentru acest sport?
Pur si simplu a venit din suflet. La fel ca si patriotismul. Parintii nu m-au indrumat spre asa ceva absolut deloc, pur si simplu a venit din suflet. Am descoperit muntele prima data in Fagaras, cand am fost intr-o tabara in clasa a cincea si vedeam oamenii care se catarau si mi-am zis ca vreau sa fac si eu asta intr-o zi. Din punct de vedere financiar a fost cam greu, parintii nu au putut sa ma ajute prea mult, asa ca am strans bani singur - banii de covrigi i-am dat deoparte si mi-am cumparat rucsac. Dar am trecut prin multe de dragul muntelui, chiar am urcat si cu bocancii rupti. Au trecut cativa ani pana sa ajung sa detin un echipament cat mai bun, in care pot sa urc la 5000 - 6000m, dar pentru varfuri mai mari e nevoie de altul.
Cum si unde te antrenezi?
M-am apucat de alergat pentru a ma antrena pentru munte mai mult. Prietenii mi-au spus ca e foarte util si intr-adevar am observat asta. Dupa primele alergari mai intense, deja urcatul pe munte era mult mai lejer. Din cand in cand particip si la competitii, tocmai pentru a ma mentine in forma, in special la maratoane montane. Anul acesta vreau sa alerg la mai multe decat anul trecut, deja sunt cateva in plan.
Ce munti ai urcat pana acum?
Doar muntii din Romania, Fagaras, Retezat, Bucegi, Piatra Craiului. Dar anul acesta imi doresc sa depasesc granita.
Ai vreun munte care iti place in mod special si pe care il urci de cate ori ai ocazia?
Pot spune ca mi-am dat "lucrarea de diploma" in Ceahlau, dar muntele preferat este Fagarasul. Ceahlaul ramane in top si as putea sa trec in topul asta si Retezat, Piatra Craiului. Acesti patru munti sunt de suflet. Dar primul este Fagarasul - am facut mai mult de 15 ori trasele de pe Fagaras, si iarna si vara, dar mai mult vara, pentru ca iarna s-a intamplat sa am ghinionul sa prind pericol de avalanse. Si citand un salvamontist de acolo, "bai baiete, de urcat urci, dar cobori odata cu avalansa". Un lucru elementar in munti si in viata: trebuie sa stii cand sa renunti. Este un sport periculos care te obliga sa fii concentrat si spre deosebire de viata de zi cu zi, pe munte nu ai voie sa le repeti pentru ca pot fi fatale.
Cel mai recent traseu si care este urmatorul de pe lista?
Piatra Craiului, 30 noiembrie 2013, cu niste prieteni alaturi de care vreau sa ajung pe Mont Blanc. Am programata o iesire si luna asta, s-ar putea in Fagaras.
De obicei merg pe traseele marcate, dar mai incerc si alte peisaje, mergand pe instinct. Daca e ok, le spun si celorlalti sa incerce. De obicei ma abat de la trasee dar cu multa atentie. M-am pornit spre varful Moldoveanu de vreo 4 ori dintr-un punct care este la 12 ore departare, dar am renuntat de vreo 3 ori, pentru ca am prins furtuni. Niciun alpinist nu vrea sa se duca intr-o expeditie si sa nu ajunga pe varf. Am un prieten alaturi de care vreau sa ajung pe Aconcagua, el a pornit in 2013 si s-a oprit la 5900, in conditiile in care muntele are 6900m. A stat doua saptamani la -26 grade cu furtuni si a trebuit sa renunte. Viata e foarte dura pe munte dar e extrem de frumoasa, satisfactia este enorma.
Ce planuri si vise ai pentru 2014?
Visez ca fiica mea sa fie alpinista si maratonista - sper sa ii placa. Anul acesta sigur va ajunge pe Ceahlau.
In 2014, visul cel mai mare este sa ajung pe Mont Blanc. Dupa aceea urmeaza top 7. In copilarie aveam afise in toata camera si pe unul dintre afise era Everestul. O buna perioada de timp am renuntat la visul asta, dar s-a accentuat foarte mult de doi ani incoace. Anul trecut mi-am zis "gata, incepem antrenamentul de rigoare, primul de pe lista este Mont Blanc...". Pentru 2015 am in plan Aconcagua, dar vom vedea ce va fi.
Ai avut evenimente neplacute pe munte?
Nu, tocmai de asta sunt multumit de mine. Pe moment ti-e ciuda ca nu poti merge mai departe, dar trebuie sa renunti cand vezi ca nu mai rezisti. Trebuie sa iti cunosti foarte bine limitele si sa stii cand sa te opresti. Trebuie sa stii sa citesti norii, cum bate vantul si asa mai departe. Acum citesc o carte "In aerul rarefiat" de Jon Krakauer, despre o ascensiune pe Everest in care din pacate au murit multi oameni. Alpinisti foarte buni, care din cauza mandriei nu au stiut sa renunte si au murit, ei au mai fost pe everest de 2-3 ori. Ceea ce ma motiveaza este ca personajul din carte a cucerit Everestul la 42 de ani, iar cu un antrenament riguros ar fi posibil si pentru mine sa ajung acolo in curand, dar va fi mai greu pentru ca taxele sunt enorme. Unul dintre personajele din carte, cand a urcat prima data Everestul s-a oprit cu 100 de metri inainte de varf, din cauza conditiilor meteo si un an mai tarziu a fost vazut ultima data in aceeasi zona de unde s-a intors cu un an inainte. Chiar daca ajungi sa capeti experienta, nu trebuie sa renunti la asigurari - pe unele trasee sunt obligatorii cel putin 3 asigurari - corzi fixe, pitoane, tot ceea ce te poate ajuta in catarare. Pe munte trebuie sa intinzi coarda, sa te fortezi, dar sa o faci cu cap.
Muntele iti poate da niste semne, daca este bine sau nu si in general si viata iti da semne, daca esti atent la mici amanunte. De exemplu, in momentul de fata mi se pare incitant un varf din Elvetia, Eiger - mi se pare tentant, dar am o frica inexplicabila sa ma duc acolo si cand am sentimente de genul acesta, mai bine renunt. In Romania nu am avut asemenea trairi. Eu cred in anumite energii care sunt pe munte. Am mers cu foarte multi prieteni care se plangeau ca nu mai pot inainta si le spuneam sa incerce sa capteze energia muntelui. Muntele poate fi prieten cu tine dar trebuie sa il respecti. Alex Gavan spune ca "muntii se urca nu doar cu coltari si pioleti, ceea ce putem avea cu totii, ci mai ales cu smerenie" - asta e cel mai important.
Care sunt costurile unei expeditii internationale pe munte?
Cel mai ieftin este Mont Blanc. Aproximativ 1000 de euro. Pentru Aconcagua trebuie cel putin 3500 euro, plus echipament suplimentar - chiar daca are 6900 si echipamentul meu se preteaza la asemenea altitudini, are un climat specific muntelui Himalaya, deci este un antrenament foarte bun pentru Himalaya. Cu echipamentul meu pot urca pe Mont Blanc, Kilimanjaro, McKinley dar cam atat.
Costurile reprezinta transportul pana acolo, taxele de urcare, alimentele... variaza si in functie de perioada de sedere. Trebuie sa stai cateva saptamani pentru a te acomoda cu clima. Pentru Everest si in general Himalaya, 2-3 luni trebuie sa stai acolo inainte de a cuceri varful. In tabara de baza de la Everest se sta 3 saptamani la 5200. Trebuie sa te obisnuiesti cu oxigenul care este la o treime din valoarea de aici, din Romania.
Cine te sustine in ascensiunile tale? Cum obtii finantare pentru ceea ce faci?
In primul rand familia si multumesc foarte mult echipei Topkineto care mi-a fost alaturi intotdeauna. Cat despre finantare, in copilarie m-au ajutat banii de covrigi, deci parintii indirect. Acum din salariu - am investit in echipament. M-am bucurat si de oportunitatile oferite de job-ul actual si in deplasarile prin tara mai faceam cate un popas in Retezat, in Fagaras. Dupa indeplinirea sarcinilor de munca, sunam si imi luam concediu doua zile pentru a urca pe munte.
Materialul poate fi preluat doar mentionarea sursei: www.topkineto.ro
