Tendoanele sunt structuri intermediare ce leagă mușchii de oase și au o alcătuire mecanică aproape ideală pentru transmiterea forțelor de la mușchi la os. Sunt structuri rigide, dar rezistente, au o înaltă complianță la întindere și pot fi întinse cu până la 4% din lungimea totală fără a suferi daune. Când diferența este mai mare de 8% apar rupturi macroscopice.
De ce se rupe tendonul ahilean sau tendonul lui Ahile?
Deși este cel mai mare și mai puternic tendon din organism, tendonul lui Ahile este, de asemenea, cel ce înregistrează cea mai mare rată de ruptură. Aceasta se produce în general la 2-6 cm înainte de calcaneu, zona cu o vascularizatie mai scăzută. Mecanismele de producere a rupturii sunt multiple, iar persoanele cele mai afectate sunt cele de sex masculin între 30 - 50 ani, cele ce au mai suferit anterior o ruptură a tendonului sau au beneficiat de injecții în tendonul ahilian și cele ce au avut parte de schimbări bruște în programul de antrenament.
Ce tratament se impune imediat după ruptura tendonului ahilean?
În faza acută, există controverse cu privirea la alegerea unui tratament conservator (imobilizarea gipsată) sau chirurgical. Ambele au beneficii și riscuri, dar pentru persoanele tinere, mai ales cele ce practică sporturi, se preferă soluția chirurgicală deoarece sunt mult mai puține șanse că ruptură să se repete – 0 - 5% comparativ cu 40% pentru tratamentul conservator. Prin comparație, cei ce aleg varianta non-chirurgicală pot experimenta o recuperare mai îndelungată. Pentru următoarele 6 săptămâni după operație se va purta o orteză ce va fixa glezna în 15 - 20 grade de flexie plantară.
Aici începe programul de kinetoterapie pentru recuperarea după ruptură de tendon ahilean (tendonul lui Ahile)
În faza cronică, kinetoterapia devine o componentă crucială a procesului de reabilitare. Principalul scop al tratamentului kinetoterapeutic este de a restabili o lungime și o tensiune normale a complexului mușchi – tendon, obțînându-se astfel funcționalitate optimă.
În primele două săptămâni accentul se pune pe menținerea amplitudinii de mișcare. Această se realizează prin ușoare mobilizări pasive în flexie plantară și prin mobilizări active în dorsiflexie - până în 5 grade. Se adaugă și mobilizări pasive ale articulatiei subtalare. Tot programul se realizează în limita durerii și inflamației și se repetă de mai multe ori pe parcursul zilei.
Exercițiile de kinetoterapie recomandate în acest stadiu
În următoarele două săptămâni se introduc exerciții ușoare de forță pentru toate grupele musculare, executate pe o amplitudine ce nu afectează locul reparatiei. Se continuă mobilizarile active și pasive. Se urmărește că la finalul acestor săptămâni să se înceapă mersul cu încărcare parțială pe piciorul afectat.
Pe parcursul celei de-a două luni se încearcă recuperarea completă a amplitudinii de mișcare și obținerea unui mers normal (fără orteză) pe teren neaccidentat și în medii controlate. Din săptămâna a zecea se continuă cu un program intensiv de recuperare a mersului ce conduce spre exerciții cu specific, pentru că la 4-6 luni să poată fi reluată activitatea desfășurată înaintea accidentului.
Recuperarea pacientului depinde mereu de calitatea programului de recuperare, de motivația și concentrarea pacientului cât și de nivelul de activitate pe care și-l dorește la final.
Cu un tratament adecvat, prognosticul după o ruptură de tendon ahilian variază de la bun la excelent, majoritatea sportivilor reușind să se întoarcă la nivelul de activitate desfășurat anterior. Pentru evitarea unei noi rupturi, pacienților le trebuie explicată importantă unei bune încălziri și a streching-ului înaintea oricărei activități fizice.
În cabinetul nostru din Iași, recuperarea de succes după îndepărtarea gipsului a devenit deja un adevărat angajament pentru specialiștii noștri în kinetoterapie și fizioterapie. Dispunem de experiență, cunoștințele, răbdarea și cele mai eficiente metode folosite în actualitatea mondială.
SERVICIILE OFERITE ȘI TARIFELE
